August Rush
Astazi am vazut un film minunat: “August Rush”. Trebuie sa va spun ca sunt fascinata de acet film.In El este vorba despre ceea ce noi numim MUZICA… Cand auzim acest cuvant la ce ne gandim?Distractie,galagie sau relaxare,liniste…da,insa acest film ne spune ceva mai mult ca MUZICA este un limbaj prin care comunicam.Filmul nu se refera doar la muzica realizata de instrumentele muzicale ci si la muzica naturii: *“a vantului,a aerului,a luminii” .Da,veti spune “stiu ca muzica reprezinta comunicare” insa totusi,fiti sinceri cu voi,ati incercat sa ascultati natura in ultimul timp,ati ASCULTAT ceea ce va comunica,ati incercat sa comunicati cu ea???Nu,pentru ca -raspunsul clasic al omului din anul 2010 - “nu am rabdare si timpul necesar sa mai ascult MUZICA …”
Revenind la film ideea esenteala a acestuia este urmatoarea: “The music is all around US, all you have to do is LISTEN.” Ce simplu si ce frumos,muzica este peste tot in jurul nostru singurul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa asculam!!!
Comunicarea dintre August Rush-un baiat care nu isi cunoaste nici mama,nici tatal- si parintii lui se realizeaza prin muzica;defapt muzica este cea care ii aduce pe parintinii acestuia fata in fata cu fiul lor.
Nu mai am nimic de adaugat.Va recomand cu mare drag acest film… 
Am sa postez cateva din citate pe care le-am preluat din acest film pt ca mi-au placut tare mult:
“You know what music is? God’s little reminder that there’s something else besides us in this universe, a harmonic connection between all living beings, every where, even the stars. “
”You never quit on your music. No matter what happens. Cuz anytime something bad happens to you, that’s the one place you can escape to and just let it go. I learned it the hard way. And anyway, look at me. Nothing bad’s gonna happen. You gotta have a little faith. “
*”Listen. Can you hear it? The music. I can hear it everywhere. In the wind… in the air… in the light. It’s all around us. All you have to do is open yourself up. All you have to do… is listen.”
PS: Multumesc mult ca mi-ai recomandat acest film draga T.C. Nu mi-am imaginat ca o sa plang de emotie uitandu-ma la minunatia asta de film! MULTUMESC MULT,MULT! >:D<>:D<te imbratisez.
Luna in camp
Cu mâna stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vânatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum îsi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copacii
În ochii tai cu luna ma rasfrâng
… si ai putea, uitând, sa ne strivesti în gene
dar chipul ti-l întorn, pe bratul stâng.
Nichita Stanescu
1 Martie
Bun!Cineva imi spunea ca orice intrebare pe care o poate concepe omul are raspuns, probabil ca asa este.Cert e ca atunci cand intreb,cand am o incertitudine,primesc clarificari – e drept ca vin la momentul potrivit.
Sunt in al 9-lea cer. Lubileah,prietena mea draga,mi-a citit gandurile (din nou.. . Astazi de 1 Martie am primit cel mai frumos martisor. Aveam nevoie de un indiciu,de ceva care sa ma ajute sa-mi dezleg visul …si uite ca a venit.Nici nu mai am ce sa spun,sunt fara cuvinte. Hapiness,hapiness!Da,o sa va arat si voua despre ce este vorba:
video preluat de pe: http://lubileah.blogspot.com/
Cineva de sus are grija de mine…! Atat am de spus.
Multumesc mult Lubileah ca imi intinzi mana si ma ridici atunci cand ma impiedic de lucruri pe care inca nu le cunosc!
Pentru ca tot e 1 Martie va daruiesc tuturor-in special prietenei mele Lubileah-un martisor care sa va trimita putin din seninatatea si bucuria primaverii sufletului meu!
cine esti?
Ciudat sau nu, de ceva vreme visez o persoana,pe care nu o pot recunoaste,dar care imi pare atat de familiara si care imi da acea senaztie de protectie. Foarte interesant este ca pot sa vad clar doar ochii inchisi la culoare,ai acelei fiinte,altceva nimic.(restul fetei este inconjurata de lumina)…
Ma trezesc la 5 dimineata,agitata si cu o dorinta absurda de a cauta acea persoana …ba ma mult,abea dupa ce trece ora 5 pot sa adorm si adorm atat de profund incat cu greu mai aud ceasul,care ma anunta ca trebuie sa merg la scoala…E a treia zi…cu acelasi vis si cu acelasi sentiment…Ce nu inteleg,este de ce se repeta acest vis?Ce ar trebui sa inteleg? Cine este acea fiinta?
Initial am crezut ca totul se datoreaza oboselii,dar deja incep sa ma macin…pt,ca Ea/El insista sa ma viziteze…
Pace and love too all!
Happiness
De 2 zile radiez de fericire.Zambesc si zambesc,simt miros de primavara. Imi vine sa urlu de fericire;sa le spun tuturor ce frumoasa este natura.Imi vine sa imbratisez fiecare fiinta care apare in fata mea si sa ii transmit,putin din energia necontrolabila care imi inunda corpul… Simt ca zbor.Razele soarelui patrund timid in camera mea si se oglindesc in sufletul meu.
As vrea sa pot sta in parc,pe acea banca,ascultand doar ceea ce imi povesteste natura…nimic mai mult.As vrea sa uit de tot… As vrea sa cant si eu alaturi de pasari,sau poate sa zbor alaturi de ele… Hm,as vrea multe lucruri sa fac astazi,insa unele lucruri le pot face doar in vis …so,let`s sing and dream a lil`bit:)!
Intresting night
Vis…Azi noapte am avut un vis tare zbuciumat.Parea atat de real.Totul decurgea intr-un ritm alert.Am avut impresia ca nu am dormit deloc.Am plans,am cautat,am vorbit,am imbratisat,m-am plimbat,m-am speriat,m-am bucurat si toate intr-un singur vis. Totul se desfasura in jurul unei persoane pe care o iubesc tare mult.Interesant este ca de dimineata cand m-am trezit,simteam o teama de nedescris,aveam impresia ca am omis ceva foarte important.M-am simtit ca un orb care cauta ceva.A intins mana,a gasesit anumite lucruri insa acel ‘ceva’,i-a scapa.
Ma intreb ce am sarit in acel vis…
It was just a dream,yes!I hope so.
Daca ar fi fost ceva real as fi suferit tare mult.
Misterele cerului si ei
Era 21 ianuarie.Nu s-au mai vazut de mult…Stateau intinsi pe pamantul inghetat,lasand micile lumini ceresti sa le incalzeasca corpurile.Manusile lor se atingeau timid,iar corpurile lor frematau de emotie.Ea tinea ochii inchisi silindu-se sa nu-si tradeze emotia ce o simtea.El,solitarul fermecator, privea fascinat marea de stele.Respiratia lui se opri pentru 1 secunda,iar mai apoi ii spune lui Denis:
“Uita-te la cerul acesta…daca ar putea vorbi,ne-ar spune povestea fiecarui om,fiecaruei fiinte care a aparut pe Pamantul acesta…Privim un cer vechi de sute de ani.”
I-a mai spus asta si la prima intalnire,insa Denis nu l-a intrerupt pentru ca acesta era modul lui de a-si impartasi lumea cu ea. Ea deschide usor ochii,iar inaintea ei aparu Luna,ascunsa printre nori cenusii.
“Multe dintre stele poate acum se nasc,dar noi nu le putem vedea,pentru ca lumina lor inca nu a ajuns la noi,altele acum s-au stins,insa lumina lor inca strabate Universul!”
“Oare atunci acesta este adevaratul cer?”intreaba Denis.Chiar daca raspunsul il stia deja,ii placea sa auda vocea lui melodioasa explicandu-i misterele cerului! “Iubitule,iti dai seama daca am avea atata lumina ca o stea,am putea imprastia Darul pe care il detinem,chiar si dupa ce noi disparem!”
“O,copil ce esti,putem fii ca niste stele,trebuie sa vrem si sa credem asta.”
Privirile lor se intalnesc scurt,se saruta rapid,fiindca nu vroiau sa piarda contactul cu planul astral.Liniste!Cerul incepe sa sadeasca cristalele lui,iar cei doi indragostiti se pierd printre fulgii jucausi. Era pentru prima data cand vedeau totul cu alti ochi. Parca niciodata nu au simtit bucuria fulgilor ca acum. Ridicandu-se imbratisati…pleaca spre necunoscut,spre noi descoperiri,plini de credinta.
Tacere…
Se plimba…Privea in gol oamenii plini de energie si se simte atat de obosita…Trebuia sa scape,sa scape de surplusul de sentimente pe care le simtea!Nimeni nu pricepea ce avea in suflet,toti radeau in jurul ei,insa ea privea fara a scoate un sunet!Avea nevoie de liniste!Toata agitatia din preajma ei o extenuau!Fiecare clipa petrecuta in jurul acestui specimen numit “om” o facea atat de vulnerabila…!Chiar daca stia ca si ea face parte din aceasta mare de fiinte nu intelegea de ce ideile ei nu coincid cu ale lor, de ce nu vroiau sa inteleaga ca avea nevoie de liniste,de ce i se spunea ca daca “turma” este fericita si ea trebuie sa fie fericita!
Se indeparteaza usor de ei luand-o pe o carare atat de luminoasa si plina de flori de zapada…Parca toata natura o putea cuprinde,acum, in micul ei suflet… Doamne,ce bine era! Pe cararea solitara simtea doar vantul! Respira si parca auzea tacerea.Muzica inimii se imbina atat de armonios cu tacerea cararii, incat dansa pe ritmurile ei,alunecand usor in lacrimi dulci care ii umpleau chipul roscovan!Nu vroia sa se mai gandeasca la nimic.Stia ca aceasta mica excapada nu va dura si ca la un moment dat trebuie sa se intoarca de unde a venit…
“Dai lanu!”Era de ajund cat a primit acum, se simtea implinita!Toata invalmasala de sentimente ramanea imprimata in urma pasilor ei … Zambea si stia ca la capatul cararii o asteptau si alt soi de oameni care printr-o simpla privire vor intelege ceea ce simte si care vor respecta acele momente de tacere de care are nevoie!
Emotie de decembre`
O emotie de decembre` stapaneste intreaga atmosfera! Ninge si iarasi ninge,iar in sufletul meu zapada se aduna incet, incet umplandu-mi coltul zgariat de tine! E atat de rece si de alba!Atata lumina se ascunde in mine incat nu imi mai pasa de nimic!Sunt doar eu si fulgii de zapada! Ma simt asa de bine in bratele iernii,incat as vrea sa fie mereu decembre`,sa fie mereu Craciun!Bradul deja impodobit rade intr-un colt al camerei si asteapta ca vocea magica a colindatorilor sa-l incalzeasca!Mirosul cojilor de portocale imi creeaza un moment de visare!Privesc miile de parasutisti care invadeaza orasul…Pasi surzi ai oamenilor raman imprimati in decorul alb! Omul de zapada care imi zambeste pe sub mustata de crengi sta ascuns dupa trupul familiar al surorii mele! Fericire!Fericire!Fericire!
Totul e alb!Totul e decembre`!
Miroase a Craciun!
Miroase atat de tare a Craciun si nu ma mai pot concentra la nimic!De o saptamana nu imi sta gandul la altceva in afara de vacanta,Craciun,zapada,cadouri si multa,multa ciocolata calda!Probabil ca ar trebui sa am inspiratie,insa sunt atat de relaxata-desi maine e o zi destul de grea- incat nu vreau sa ma gandesc la nimic. Hmm astazi am primit un telefon care mi-a luminat intreaga seara! Cineva special m-a sunat ca sa vada ce mai fac….o prietena din Iasi cu care nu am mai vorbit de multa vreme,coincidenta sau nu cu cateva zile inainte m-am gandit la ea! Ce zi minunata!
Vreau zapada nu doar pe blog:))!As vrea sa pot da un clic,iar afara sa ninga,sa ninga!Tot astazi m-am trezit sperand ca poate peste noapte cativa fulgi mai indraznet au pornit calatoria spre Pamant… insa am fost asa dezamagita sa ajung la geam si sa vad ca nici macar ceata nu era )!O sa ma duc la somn si poate macar in vis voi alerga in zapada …
Pana una alta… Noapte Buna!
Opreste-te!
Prin aerul greu al serii aud in soapta cuvintele tale.Miroase atat de tare a Craciun,incat nu ma pot concentra la ceea ce spui.Nu vad decat bradul care asteapta hainele de iarna.Orasul pare atat de calm…probabil oamenii s-au speriat de frig si s-au ascuns sub plapuma.Tu continui sa vorbesti, sa imi spui planurile tale…planurile noastre…. De ce nu vrei sa te opresti?Ideile pe care le ai nu le pot inghiti,sunt atat de multe si atat de complicate…M-am saturat de planuri ,cred ca ar trebui sa ne gandim doar la prezent.NU? Iarasi aud aceeasi placa stricata,ecoul vorbelor tale rasuna atat de puternic…opreste-te sau o sa ma inec.Sunt prea multe lucruri pe care nu vreau sa le cunosc,imi place starea mea de acum.Tot ceea ce imi spui ma face sa ma gandesc la viitor,dar oare v-a exista un viitor?
Asculta si tu cantecul iernii,simte pupicii pe care ii primesti in fiecare seara friguroasa,uita-te cat de tare rosim cand suntem imbratisati de stele,de vant. E atat de minunat sa visezi sub soarele rece al iernii,lasa-te cuprins de ceea ce inseamna spiritul Craciunului.Nu mai spune nimic,haide sa visam.Opteste-te,ia-ti vinul si turta dulce si hai sa ne uitam la cer…
De ce sa cresc?
E o zi atat de minunata… soarele se joaca in parul meu ciufulit. Stau in curte cu lepopul pe picioarele si scriu… Langa mine cainele vecinei mele da tumbe prin iarba aurie . Oare ce a patit, iarasi i-o fi facut baie vecina?:) …
Hm mi-a spus astazi “cineva” ca sunt imatura …Si ce?Ce rost are sa cresc?Da-mi cateva motive plauzibile si foarte importante si atunci o sa incerc sa ma maturizez… oare? Merita sa imi las eu copilaria pt maturitate,merita sa ma comport ca un “adult”? Nu prea cred… ma simt atat de bine asa cum sunt… un copil rebel,plin de vise. Vorba unei prietene cand esti tanar nimeni nu iti ia faptele in seama pt ca te considera un simpu copil prostut,si asta cam asa e.Insa e atat de minunat sa poti canta in mijlocul parcului,sa poti dansa fara sa iti pese daca pasii pe care ii faci sunt corecti,fara sa iti pese de privirile care incearca sa te devoreze…
Daca voi creste, cum o sa mai pot eu alerga desculta in ploaie(asa cum fac acum in curte la bunica),cum o sa mai pot urla de fericire ca tipul care imi aduce cafeaua, in localul meu preferat, mi-a zambit?:)) NU, NU, NU nu vreau sa cresc! Vreau sa fiu pitic si vreau sa am casuta mea in padure ca sa nu ma gaseasca timpul.
Tu mi-ai spus ca sunt imatura,pentru ca nu imi cenzurez comportamentul… dar ce ai vrea sa fac?! Ai vrea sa ma comport ca toti oamenii care trec pe strada,ca toti “adultii”,ai vrea sa nu mai zambesc?Eh na … nu vreau,punct. Asa ca te las sa te mai gandesti daca nu cumva tu esti cel care a luat maturitatea prea in serios.
Liniste…
Ce bine e cand ma tii de mana… E prima data cand nu vreau sa iti dau drumul. De mult visam sa iti simt mana rece atingandu-mi degetele mele plinde de teama. Astazi mi-ai readus speranta.Mirosul tau de zapada inca imi hraneste sufletul prea incins. E liniste… probabil ca ar trebui sa fiu fericita si sunt, insa ma intreb daca nu cumva aceasta LINISTE nu este cea dinnaintea furtunii. Nu imi pasa!! M-am aruncat in necunoscut ca deobicei. Acum ca esti langa mine aud cum inima mea danseaza pe notele pianului tau … Chitara din coltul camerei asteapta sa iti spuna cat de fericita sunt! Cat de ciudat e atunci cand iti simt buzele tale pe fruntea mea usor transpirata. Acel fior rece care mi-a strabatut corpul imi da o bucurie intensa… Mirosul de ambrozie persista… Incerc sa renunt la el dar nu pot, e prea tarziu.Cred ca m-am obisnuit sa il am zilnic. I fall in love with an angel.
Apa care se aude undeva in departare o simt parca cum curge picatura, cu picatura in sufletul meu. Mi-a fost dor sa stau de mana cu un inger,sa ma plimb deasupra apelor si sa vad cum rasare soarele din adancul cerului. Sa am voie sa mut muntele din loc cand soarele se ascunde dupa el,chiar daca stiam ca nu o sa reusesc pentru ca nu am destula credinta,incredere.
Spre mirarea mea minunile exista, cand ai nevoie de ele apar din lumina, probabil ca asteapta de mult sa fie descoperite insa nu le puteam vedea pentru ca aveam ochii acoperiti de nisip,de aceea acum plang de fericire… incerc sa indepartez nisipul deranjant din ochi… Sunt lacrimi insotite de surasul dulce pe care vroiam de mult sa le vars!Acum pot confirma ca ingerasul meu mi-a adus liniste dupa atata framantare. Nu imi mai doresc nimic…Imi iau ceasca de ciocolata si pe tigrul meu pitic , inchid ochii si visez…
Do you want to dream with me?