V (Vizitatorii)
“An extraterrestrial race arrives on Earth with seemingly good intentions, only to slowly reveal their true machinations the more ingrained into society they become.”
http://www.imdb.com/title/tt1307824/
E incredibil serialul acesta…El relateaza intr-un mod extraordinar,intr-o maniera subtila, cum suntem noi manipulatii de atatea ori de cei “de la putere”, care vor sa ne faca “bine” dandu-ne diferite alimente,medicamente…etc. “miraculoase”… Manipularea maselor… asta se practica in zilele noastre,dupa cum bine ne asrata si serialul, cei puternici jongleaza cu ajutorul oamenilor care iau informatia de-a gata fara sa mai cerceteze. Dorinta de conducere, de creare a unui guvern mondial, de “unire” cu scopul de a “apropia” oamenii intre ei… nu face altceva decat sa ne indeparteze unii de altii. Rezultatul acestui tip de manipulare se vede pe zi ce trece,iar serialul o surprinde intr-un mod genial si anume ajungem sa ne instrainam unii de altii…
Actrita in rol principal negativ (Morena Baccarin) are o prestatie extraordinara. Fata ei atat de cruda, de impartiala, de falsa, masca pe care o poarta in film nu face altcceva decat sa arate falsitatea oamenilor, mastile pe care le poarta acestea cu scop distructiv…
Va recomand serialul,chiar merita vazut. Deocamdata o sa gasiti doar primul sezon,dar in curand o sa apara si cel de-al doilea sezon.
new beginning!
De astazi privesc inainte. Nu mai stau trista si ascunsa in cochilia mea, pentru ca a venit momentul sa spun lucrurilor pe nume. I decided to come back to my blog with a new ambition…
Postul acesta este cu adresare directa. Stiu ca voi imi “cunoasteti” viata cel mai bine, asa ca o sa va vorbesc voua, celor care stiti ce urmeaza sa fac, celor care imi urmaririti miscarile… Va scriu voua, celor care ati facut in asa fel incat, sa imi creasca fel si fel de idei triste in capusor. Chiar daca m-am macinat mult cu gandul de a-mi sterge contul … vreau sa va anunt cu mare drag ca ingerasii nu m-au parasit, ba mai mult au venit cu foarfeca si au taiat tot ce era negativ …asa ca sunt tot Eu, aceeasi Eu. O sa continui sa scriu despre ceea ce simt, chiar daca stiu ca sunteti inarmati cu microscop si bisturiu ca sa disecati orice cuvant si sa-l analizati. Insa hai sa va spun ceva, ingerasul mi-a soptit ca cuvantul este varful icebergului,asa ca:Cine are urechi sa auda… :). Va multumesc ca incercati sa ma salvati din “cadere”, insa cred ca ma descurc si singura, defapt nu singura, alaturi de prietenii care ma accepta asa cum sunt… cei care stiu ca nu sunt perfecta, cei care au reusit sa vada ce se ascunde in spatele cuvantului,al trupului,al ochiilor mei. Si sincer prefer sa raman cu acea nebunie a mea. O sa scriu in continuare doar ceea ce simt asa ca degeaba o sa va mirati ca nu gasiti ceea ce ati vrea voi…
E inceput de toamna, asa ca imbrac o noua haina, ii fac o resurscitare blogului si inaintez cu zambetul pe buze. Intradevar intr-o singura zi, ora, clipa se pot intampla multe. :)
Zbor spre infinit
Ma gandeam zilele acestea la faptul ca cei mai multi oameni isi doresc sa zboare… De ce oare? Dumnezeu ne-a creat cu picioare,astfel incat sa putem pasi… dar noi avem tendinta,mai mereu, sa cautam zborul. De fapt, pot spune ca zilnic zburam, zburam cu gandul, visam, plutim prin necunoscut, printre fel si fel de mistere…
Totusi,de ce are omul tendinta de a se inalta,hm… poate pentru ca il sperie pamantul, sau poate pentru ca are inlauntrul sau dorul de cer, de creatorul sau, sau poate dorul de libertate… De cand venim pe lume ne deschidem aripile si incercam sa ne luam zborul. Pornim cu elan spre o lume minunata. Si dam din aripa sufletului si cea a cunoasterii pana cand incep sa bata vanturi,ploai si furtuni… cadem, dar asta nu ne opreste, stationam ce stationam si iarasi incepe nebunia. Rasare soarele iar noi plutim printre nori iarasi. Esential este sa ne coordonam aripile, pentru ca atunci cand ajungi sa gasesti echilibrul ce se stabileste intre ele, abea atunci poti sa zbori spre infinit….
Cum spunea cineva astazi, asa cum apa dintr-o fantana arteziana se inalta din pamant spre cel ce a creat-o, iar pasarile stau pe crengutele cele mai inalte ale copacilor,asa si noi cautam sa ne inaltam spre cer.
Suntem ca niste orhideei… pentru ca la fel ca si ele nu suntem legati de pamant ci incercam sa stam cu radacinile spre soare, spre Dumnezeu.
Zbor placut spre infinit dragilor!
Dor cu dor …
leapsa preluata de la runnerintherain
Mi-e dor zilnic. Mi-e dor de vremurile in care furam rAbarbar din gradina vecinei, mi-e dor de zilele in care ma cocotam in copaci fara teama. Mi-e dor de zilele in care bunicul ma invata sa citesc ceasul, iar bunica ma invata tabla inmultirii 
. Mi-e dor de zilele in care mergeam cu calul, si imi vopseam bicicleta folosind proprile maini ca si pensule. Mi-e dor de prima balaceala in mare, de zilele in care matusa care avea grija de mine,ma punea sa fac tumbe prin casa ca sa imi vina somnul… Ce frumos era atunci cand faceam cu mama prajitura de mere si asteptam o noapte intreaga sa vad daca aluatul creste sau nu. Nu pot sa uit vizita la educatoarea mea, cand m-am furisat in pivnita la ea ca sa cant la tobele fiului ei. Tot atunci obisnuiam sa stau la bunici,la poarta pana tarziu jucand flori fete si baieti,etc.
Mi-e dor de zilele in care simteam cum urla fericirea in mine pentru ca pot sa vad pe cineva drag. Mi-e dor de fiecare om care m-a marcat si ma marcheaza intr-un fel sau altul. Mi-e dor de linistea muntelui, de mirosul marii si de culoarea viselor.
Mi-e dor de Tine, omule, de omul frumos si rabdator, care stie sa zambeasca si sa uite, care stie sa iubeasca si sa ierte… Mi-e dor.
Fara titlu,da!
“SI DEASUPRA TUTUROR,IN NEGURA GENIULUI MEU FARA ROD ACEEASI NEDUMERIRE IMPIETRITA, ACEEASI SPAIMA A ORICARUI INS SIMTINDU-SE PURTAT DE CELALALT, DE OMUL NEGRU SAU DE OMUL ALB DIN EL, OM NECUNOSCUT SI NEVAZUT.” Mircea Eliade.
Vi se intampla sa fiti plini de sentimente sau ganduri necunoscute cu care va macinati? Vi se intampla sa nu puteti sa mai spuneti nimic, pentru simplu fapt ca nu mai gasiti cuvintele potrivite, care sa descrie starea prin care treceti? Vi se intampla sa simtiti un gol, un gol care sa nu va deranjeze, ci doar va provoace o stare aparte pe care nu reusiti sa o intelegeti? Vi se intampla sa refuzati sa mai ganditi atat … Vi se intamla sa aveti senzatia ca aveti ce va trebuie, si ca totul e frumos, si ca totul trebuie sa mearga in linie dreapta, pana cand realizati ca defapt era o simpla iluzie si ca inca lipseste ceva?
Nu mai spune nimic, mi-e greu sa scriu si cum spunea si ea e greu sa vorbesti despre ceva ce nu cunosti. Astept sa descopar totusi ce e acest nou omulet care se afla in mine si pe care nu-l cunosc deloc. Cine esti? Ce vrei? Ce trebuie sa aflu? Imi vine sa rad. Ciudata e senzatia necunoscutului care se dezvolta pe zi ce trece in mine. )
Come on am luat-o razna )… Nu ma judecati gresit, doar ca am si eu gandurile mele. 
Dragoste…
De ce se spune unui impuls de moment dragoste? De ce se spune unei dorinte carnale dragoster? De ce se spune unei nevoi dragoste?
Cum a aparut tocmai acum … el,care imi spune ca totul se opreste la compasiune sau empatie.
M-a intrebat cum de unele studii arata ca cei mai multi europeni se casatoresc din dragoste,dar casatoriile lor nu dureaza, iar indienii se casatoresc dupa un anumit ritual – aranjament intre familii – ,iar la ei iubirea creste si familia se pastreaza…
Ma gandesc acum mult si as spune, in primul rand, ca acei europeni care ajung sa se desparta nu au avut dragostea… Si cand ma gandesc la dragoste,ma gandesc la acel lucru inefabil. Iubirea,dragostea poate au incurcat-o cu o traire de moment sau cu orice altceva. De ce? Daca ar fi fost dragoste, atunci si in momente de fericire si in momente de necaz sau de certuri,ea ar fi invins si nu ar fi fost necesar divortul…
In al doilea rand, cred ca indienii merg dupa principiul: “Pofta vine si mancand…” si de nevoie sau nu se obisnuiesc cu ideea de cuplu. Plus ca la ei nivelul de educatie nu este la fel ca la europeni… Nu stiu…
Tocmai astazi cand vorbeam despre Pogorarea Duhului Sfant apari cu aceasta problema.Dupa cum am auzit de mai multe ori daca dragoste nu ai esti fara Duh Sfant. Daca bunatate nu ai esti fara Duh Sfant…etc.
De ce vrei sa nu ai Duh Sfant? De ce crezi ca nu ai nevoie de El?
E prea greu sa te ocupi de o familie, nu se merita sa ai familie… De ce? Raspunsul tau a fost ca o sa ajungi batran, copii nu mai vin sa te viziteze si ca tot ceea ce ai facut pana la batranete este nimic si pentru nimic.
Cum sa fie nimic tot ceea ce faci? Hmm ..daca ceea ce realizezi, realizezi cu dragoste pentru familie creezi frumosul,minunea…
Ce lasi dupa tine,consideri ca nu conteaza?Crezi ca o fapta nu ramane sau nu are consecinte in timp? Crezi ca un copil sau o familie este nimic…?
Normal ca daca refuzi iubirea…totul este desertaciune…Cum ar spune o melodie: ”Unde dragoste nu e,nimic nu e…”
Ma opresc pt ca am prea multe chestii in cap…
Desi as incheia cu o idee a unei prietene care pe mine m-a luminat tare mult: incearca sa mai lucrezi la programelul tau fix ,care pur si simplu nu concepe speranta…
PS:La fel incerc si eu acum …
Plus nu uita:
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)
Noapte linistita!
Cea mai frumoasa floare…
Radu Stanca – Cea mai frumoasa floare
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?”
O intreba in soapte intr-o zi.
“Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare – care-o fi”
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
“Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare…
Cea mai frumoasa scoica din ocean”…
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
“Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?”
“Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare…
Cea mai frumoasa scoica din ocean”…
as vrea ca timpul sa se opreasca…
Nu stiu de ce,dar cu cat ma apropiu de acea zi, cu atat sunt mai melancolica.Nu e vorba ca nu ma bucur de sosirea acelei zile minunate…insa teoretic,de atunci,dupa cum spunea si ”hamy”, o sa intru in ultimul an de copilarie…ceea ce ma cam sperie. De ce ma sperie? Sunt multe ganduri care imi trec prin cap …dar prefer sa le pastrez doar in mine…
“Ce e mai bun abia urmeaza…” Asa mi-ai scris krissule. Sper asa sa si fie! Defapt asa va fi!
Come on … stiu ca mai traziu o sa rad de toate aceste ganduri,care acum nu vor sa ma lase in pace si mai stiu ca e inevitabila intalnirea cu acea zi …so…gata, te astept cu bucurie Special Day!
PS: Multumesc mult umbrelutat,pt super caietul plin de amintiri!!! >:D<>:D<
Escapada:)
Astazi fac pauza,m-am saturat sa ma tot gandesc la acelasi lucru si sa-l rascolesc;sa caut… M-am saturat sa adorm gandindu-ma la ce ar trebui sa fac…
Acum nu vreau altceva decat sa stau si sa rad.Am pofta sa ma uit la desenele mele preferate:)),mai precis la Tom and Jarry si sa mananc multa ciocolata… asa ca,enjoy:)!
‘e tot filosofie?’
“fericirea e un cuvant in care intra toate celelalte” (T.Musatescu)
Astazi,mi-a trecut prin cap o intrebare tare ciudata… Oare se pot epuiza resursele de iubire care exista intr-un om? Stiu,o intrebare destul de banala.Raspunsul meu categoric este nu, oricat de reci am vrea sa fim, in interiorul nostru ascundem acest sentiment care iese la suprafata fie ca vrem,fie ca nu vrem. Insa totusi cum poat incapea intr-un suflet atata iubire? Cum poate coexistea atat tristetea cat si fericirea intr-un singur om?Am realizat ca omul este o fiinta complexa.Pana si timpul il putem influenta prin starea noastra de spirit.Da… timpul afectiv! … astazi,am realizat ca 1 ora poate dura o vesnicie cand nu faci ceea ce iti place si invers! Ca tot vorbeam astazi de filosofie … Husserl bine spunea ca ne modelam realitatea subiectiv.Totul este dictat de constiinta umana … Constiinta umana care de cele mai multe ori insala … Vedem doar ceea ce vrem noi,ce ne place …si atunci cand realizam ca defapt totul nu este altceva decat imaginea creata de noi -il inteleg acum si pe Pygmalion- si ca realitatea nu coincide cu ceea ne dorim …. poc,ne izbim si astfel ne trezim ca dupa un somn adanc!
Si cand ma gandesc ca unele intamplari trec prea repede, ..da stiu “ce-i frumos trece repede”,dar cum ar fi …sa putem prelungi aceste clipe frumoase? Cum ar fi sa uitam partea urata a lucrurilor,sa multumim pentru ceea ce primim si sa ne bucuram ca putem invata din fiecare intamplare … Cum se poate ca durerea sa aiba o “durata” mai mare,pe cand clipele de fericire dispar cand incerci sa inchizi ochii … Ciudat !!! Probabil daca as vrea sa prelungesc ceea ce imi place tot as spune ca nu am destul timp … da …
Gata cu filosofatul,pt. ca ma aprind singura cu idei … la care inca mai am de lucrat!
Adaug acum aceasta melodie pt ca cineva mi-a amintit de ea:)!Am uitat ce versuri frumoase are!:)
Privind retrospectiv…
Si uite ca a mai trecut un an …un an plin de incercari,plin de despartiri,cel putin asa mi s-a parut,dar in acelasi timp un an al inceputurilor…Da,acum cand privesc in spate vad cum las in urma,inca un an de licean!Daca ar fi sa fac o retrospectiva a tuturor evenimentelor din acest an,as mentiona zilele pline de fericire si de rasete alaturi de oameni plini de frumusete,zilele in care dansam nestingherite pe holul liceului,zilele in care mancam ciocolata in orele de Tic,zilele in care admiram baietii de la Radio:)),zilele in care ne refugiam in lumea teatrului, zilele in care,el, ma tinea de mana ,in care asteptam ca un copil sa-i aud vocea,sa-i intalnesc privirea si sa ne pierdem in discutii interminabile!
Suna totul atat de bine,insa 2009, a fost un an destul de dificil pentru mine! Mi-am pierdut incredera in mine si in persoanele din jurul meu,in persoanele pe care le consideram prieteni:)!Am simtit cum acesti prieteni,s-au schimbat,pe zi ce trece…s-au poate asa erau…insa eu am refuzat sa ascult ceea ce multa lumea mi-a spus “ai grija,nu te mai deschide in fata lor,pentru ca o sa regreti!”Eh,nu regret cele intamplate …pentru ca am invatat ca nu orice zboara se mananca:)!Insa aceasta legatura rupta,a adus dupa ea oameni minunati,care m-au ajutat foarte mult,Oameni care m-au ridicat si mi-au readus incredera si caldura unei prieteni sincere! Continuand firul evenimentelor… tocmai spre sfarsitul anului am avut marea surpriza, inainte de Craciun,s-a incheiat o poveste de iubire de 1 an 
! Probabil ar trebui sa ma resimt,insa prefer sa nu vorbesc mai multe…Iau partea buna a lucrurilor,orice sfarsit e un nou inceput!Nu?
Nu vreau sa termin acet articol cu astfel de povesti,pentru ca anul acesta -inca:))-, este anul inceputurilor unor prieteni frumoase!!!Anul in care am invatat mai multe de cat ma asteptam,in care am ras cu atat pofta cu care am si varsat lacrimi!Ingrop totul in nisip si sar peste momentele urate,pentru ca vreau sa raman cu amintirea apusurilor minunate din Costinesti,cu mirosul de portocale si convorbirile lungi cu prieteni dragi!
Doamne ajuta sa avem un an plin de bucurii! La multi ani!>:D<
Asa pt sfarsit de an :
Do you want to dream with me?