wellcome autum!
Uite ca am ajuns si la sfarsitul vacantei de vara. Stau astazi in fata calculatorului si privesc putin in spate … Am avut parte de o vara plina. Rad cand ma gandesc cu cata rapiditate au trecut toate cele 3 luni … Mi-am propus destul de multe sa fac vara asta.La inceputul verii am pornit cu multe planuri … cate dintre toate aceste planuri au devenit realitate? Hm… cred ca majoritatea,sau cel putin au devenit realitate cele care trebuiau sa se intample acum.
La inceputul vacantei am scris un post in care spuneam ca vara asta o sa ma indragostesc…ca o sa merg la mare … si ca o sa fiu fericita in cea mai mare parte a timpului. S-au concretizat visele cu o viteza la care nu ma asteptam. Am avut parte de plimbari in ploaie, de saruturi timide, de imbratisari interminabile,de bucurii care nu pot fi explicate in cuvinte -doar traind acel sentiment veti intelege despre ce vorbesc.
Este drept ca nu au fost doar lucruri roz in toate cele 3 luni de vara, insa pot sa spun ca am avut parte doar de summer lessons. Iar cea mai frumoasa lectie a fost acum la inceput de toamna. Am invatat ca nu trebuie sa-mi fie teama sa spun “nu mai vreau”, sa spun “stop” unor lucruri neplacute,sa indraznesc sa schimb. Cum spunea frumos in piesa ”Astazi nu se fumeaza…”: ”Schimbarea este singurul lucru constant in viata” si cam asa e, pentru ca “Viata insasi este un echilibru instabil.”
Este cea mai frumoasa lectie pentru ca acum realizez ca fara prietenii frumosi si dragi mie, eu nu as fi fata de astazi…si pentru asta o sa multumesc mereu tuturor celor care ii simt aproape in fiecare zi!
Asa ca iata-ma acum la inceput de toamna: iubesc si sunt iubita, zambesc si primesc zambete cadou, imbratisez si primesc raspuns …O sa merg cu bucurie intr-un nou an scolar si cu un nou “Wish list”.
Sa dea Doamne Doamne sa avem mereu soarele sperantei in viata, caci fara el cred ca am fi in noapte mereu!
Si ca sa nu uit : Let it be, let it be … 
Sommer und nichts mehr…
“DU BIST DU!
DU MUSS NICHT VERGESSEN!”
”Liebe ist nicht nur ein Wort… verstehst du?”
Luna aproape plina, valurile marii inaintand nebune spre mine, o poveste si un raspuns rasarit in mijlocul noptii. Inca mai simt mirosul sarii si nisipul rece in care imi pierdeam pasii …
Luna in camp
Cu mâna stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vânatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum îsi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copacii
În ochii tai cu luna ma rasfrâng
… si ai putea, uitând, sa ne strivesti în gene
dar chipul ti-l întorn, pe bratul stâng.
Nichita Stanescu
Moon,Moon,Moon :)
You are The Moon
Hope, expectation, Bright promises.
The Moon is a card of magic and mystery – when prominent you know that nothing is as it seems, particularly when it concerns relationships. All logic is thrown out the window.
The Moon is all about visions and illusions, madness, genius and poetry. This is a card that has to do with sleep, and so with both dreams and nightmares. It is a scary card in that it warns that there might be hidden enemies, tricks and falsehoods. But it should also be remembered that this is a card of great creativity, of powerful magic, primal feelings and intuition. You may be going through a time of emotional and mental trial; if you have any past mental problems, you must be vigilant in taking your medication but avoid drugs or alcohol, as abuse of either will cause them irreparable damage. This time however, can also result in great creativity, psychic powers, visions and insight. You can and should trust your intuition.
What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.
Inceput de decembrie
Era decembrie,seara.Mirosea atat de tare a Craciun,iar ei se iubeau sub luna plina, care ii lumina cat sa isi poata intalni buzele. Paseau imbratisati pe cararea inzapezita,in care stelele,vesnice felinare,martore la iubirea lor le aratau drumul prin intuneric.Era atat de tarziu,dar ei nu incetau sa se priveasca…Ea palida si putin ragusita,el zambaret si plin de rosata in obraji.
“De ce ma iubesti,de ce nu pleci?”Ii spune ea,dupa ce i-a gustat buzele cu aromo de portocala.
“Cum?Cum sa plec,Unde sa plec?Doar stii ca Te iub…”
“Opreste-te nu o mai sune!Simt ca trebuie sa ne oprim! Sunt prea dependenta de tine!”O lacrima inghetata ii aluneca pe obraz.El o ia de mana si o priveste induiosat…
“NU,nu o sa te las!Uita-te la steaua noastra…Straluceste prea puternic ca sa se stinga acum!”
“Stii ca sunt atat de bolnava…!Ple…”O saruta puternic,imbratisand-o!
“Pana cand moartea ne va despartii… Mai ti minte?NU PLEC fara tine! Ai incredere in noi si vom trece peste orice!”Cu ochii in lacrimi ea ii multumeste pentru ca o ridica din momentele de neincredere, de cadere …. Fulgii incep sa invadeze Planeta Albastra,iar cei doi isi continua drumul in tacere, iubindu-se parca mai mult si mai mult! Mirosul de portocale se simtea tot mai puternic in jurul ei..Sunt ferici!Timpul trece si trece…Steaua lor inca straluceste si astazi!
Un dor…
Astazi as urla de fericire…Cred ca ceva s-a schimbat in mine.Tot aerul greu din casa,toata teama pe care am simtit-o zilele acestea,tot disconfortul provocat de virusul nebun,TOATE au trecut! Nu imi dau seama ce se intampla in sufletul meu,sau nu pot -dupa cum am mai spus-o – sa imi descriu starea sufleteasca. Ma simt ca un ghiocel care a reusit sa treaca peste patura grea de zapada.Ajutat si de soare,a ars fiecare fulg care il tinea prizonier in intuneric! Am descoperit ca lumina chiar poate invinge intunericul! Incredibil! Atatea minuni se intampla in jurul meu si eu nu am vazut pana acum! Ma simt atat de plina de sentimente pe care le redescopar…
Dor,da, un dor nebun ma mistuie, un dor de lucruri verzi sau albe,de lucruri frumoase, un dor de flori,de padure, de zapada …de Craciun,de cadouri…
As vrea sa alerg si sa nu ma mai opresc pana cand picioarele vor spune cam indignate: “Hey, piticule nu vezi ca am obosit?”Dar nici atunci nu o sa ma opresc pentru ca o sa imi iau sania si calutul si o sa ma plimb,tot asa pana cand o sa simt ca mi-am satisfacut dorul de natura!! 3 zile de stat in casa m-au facut sa imi doresc mai mult ca oricand sa ajung la bunici…da,la bunici acolo unde ma asteapta bunica cu gogosi, campul gol si mirosul de lemne care strabate intreg satul!
Oftez si ma resemnez petru ca nu imi pot satisface dorul, gandindu-ma ca maine am voie sa iesi din casa!!
Stati,dar de ce ma pripesc,doar am evadat pentru o noapte in natura!Era sa uit sa va spun, am avut un vis asa frumos azi noapte, am primti cadou o carte in care puteam sa aud raul si sa vad padurea oricand simteam nevoia sa fug din mediul citadin. Pana la urma cred ca cineva s-a gandit la mine si la dorinta mea. Deci cum sa nu fiu fericita?
Camera magica
A sosit acea ora din zi in care ea se simtea mai bine ca oricand.Mirosul dulce al curiozitatii o imbratisa cu fiecare secunda anuntata de ticaitul ceasului. Deschide perdeaua si lasa sa patrunda curcubeul reamintirilor in camera ei preferata. Cunostea casa cu deamanuntul,insa camera aceasta avea ceva special, in fiecare zi descopera ceva nou,fiecare colt ii spunea o poveste pe care doar ea o stia.Astazi,dupa o zi obositoare,ajunsa acasa simte nevoia sa fuga in locul magic. In raza multicolora a soarelui,sprijinita de geamul prafuit inchide ochii,lasand sunetul unui pian sa se joace cu auzul zgariat de atatea vorbe. Avea nevoie de forte noi…
Stand ingandurata,realizeaza ca saptamana care aproape a ajuns la sfarsit nu a avut nici un moment in care sa se poata aduna,sa stea si sa nu se gandeasca la nimic.Parca zilele care tocmai au trecut i-au fost atat de straine,persoanele din jurul ei ii pareau necunoscute, treceau pe langa ea,vorbeau cu ea, insa aceasta nu le putea recunoaste…
Respira adanc si simte cum o fericire nestapanita preia controlul asupra trupului ei extenuat.Stia ca in camera aceea nimeni nu putea sa patrunda decat, doar cei poftiti de ea. O pofta nebuna o cuprinde, vroia sa faca stele patrate sa poata sa sta langa luna.Avea asa mare nevoie de linistea din stele…Se intinde pe podea si se uita la tavan, vede cum cerul incepe sa fie dominat de cateva armata stelara… Privea in gol… simtea linistea pe care i-o oferea acest loc magic.Toata tensiunea adunata in suflet, aici disparea.
Cineva ii batea la usa camerei …era un gand insistent care incearca sa patrunda in linistea mintii…Atunci,ea,se intreba daca va putea sa nu raspunda chemarii.Muzica pianului se auzea tot mai tare, se temea sa nu fie data de gol,iar gandul sa-i auda slabiciunea.Insa stelele care inca se zareau pe cer au purtat-o intr-un somn adanc.
“Julieta,Julieta, trezeste-te!” Se dezmeticeste din somnul lung, iar mirosul dulce al prajiturilor ei preferate o asteptau in tava lasata de mama ei…Alearga la tava,ia turta dulce si fuge in lume cu forte noi!
Eternitate
Port in piept o brosa ce miroase a nesfarsire… Lumina aramie a toamnei trece usor prin geamul prafuit de atatea amintiri si se rasfrange in micul meu dar din piept. Atat de stralucitoare, dar totusi atat de mica. Oare cum a ajuns sa stea tocmai langa inima mea? Mi-ai daruit-o spunandu-mi ca imi va purta povestea pentru eternitate.Iau brosa in maini, o privesc… As vrea sa imi ascund sufletul in ea,dar trebuie sa nu spui nimanui micul nostru secret.Nu vreau sa fiu descoperita. Tu esti nebunul de negru iar eu regina alba pe care ai capturat-o prin gesturile tale imprudente. Acum ma intreb unde ar trebui sa imi ascund soarele luminos din palme.Ma sfatuiesti sa il pun la piet dinnou. Ma tem …daca o sa vada lumea cat de fericita sunt si o sa vrea sa imi ia brosa, ce o sa fac? Zambetul tau copilaresc imi sopteste ca doar cei care au inima curata si sufletul senin o sa descopere raza de iubire ce se ascunde in brosa,ceilalti oameni o sa fie prea orbi ca sa vada minunile din sufletul meu.
Pornesc in lume cu mirosul de fericire al brosei mele. Merg,ce merg…pana cand intr-un colt zaresc o stea trista. Cum si stelele sufera? Ma uit la ea si vad ca din cele cinci colturi ale ei unul este pe jumatate rupt. Viteza inimii mele se mareste, imi iau brosa din piept si o agat in locul gol .Steaua incepe sa lumineze tot mai puternic, usor se ridica la cer,ramanand doar praful magic in urma ei. Ma intreb daca am procedat corect, era cadoul de la tine, aveam secretul fericirii in ea… Unde esti?Din umbra stand sprijinit de zidul rece,cu acelasi zambet strengar ma privesti in tacere…
Nebunul de negru se apropie de regina alba si ii spune ca de acum o sa aiba o stea in cer. Acesta o strange la pieptul lui moale si parfumat.Inecata in lacrimi regina ii sopteste: “acum stiu ca fericirea trebuie impartita doar asa brosa mea va mirosi a nesfarsit pentru ca ii va lumina pe toti.”
Luna patrata :)
In seara aceasta vreau o luna patrata … stiu ca probabil o sa ma intrebe lumea de unde o sa am o luna patrata …Magie? Miracol? Sunt a lil`bit cray, sau poate mai mult ,dar astazi sunt fericita asa ca degeaba ai incercat sa ma scoti din starea mea de liniste pt ca nu ti-a iesit si pana la urma imi place asa cum sunt !Cred ca cine vrea sa ma accepte ma va accepta cu defectele si cu calitatile mele, fara sa doreasca sa ma schimbe!!!
Vei veni la mine
pe neasteptate
imi vei spune:
“draga, ai avut dreptate
nu pot fara tine,
ar fi mai bine
sa iti cumpar o luna patrata,
sa nu se despartim niciodata”
ziarele scriu intr-una
ceva s-a intaplat cu luna
cineva o cumpara la bucata
si o tranforma intr-o luna patrata
vreau sa -mi cumperi o luna patrata
sa ma plimb cu ea pe strada
si lumea sa ma-ntrebe mirata
de unde am eu o luna patrata
vei veni la mine
pe neasteptate
iti voi spune:” draga,
ai avut dreptate
sunt o nebuna,
vreau sa-mi cumperi o luna
si sa sa fie patrata
sa nu ne despartim niciodata!”
ziarele scriu intr-una
ceva s-a intamplat cu luna
cineva o cumpara la bucata
si o transforma intr-o luna patrata
vreau sa -mi cumperi o luna patrata
sa ma plimb cu ea pe strada
si lumea sa ma-ntrebe mirata
de unde am eu o luna patrata
vreau sa -mi cumperi o luna patrata
sa ma plimb cu ea pe strada
si lumea sa ma-ntrebe mirata
de unde am eu o luna patrata
vei veni la mine
pe neastepate
iti voi spune:” draga,
ai avut dreptate,
hai sa facem stele patrate,
haï sa facem stele patrate.”
Alina Manole “Luna Patrata”
Liniste…
Ce bine e cand ma tii de mana… E prima data cand nu vreau sa iti dau drumul. De mult visam sa iti simt mana rece atingandu-mi degetele mele plinde de teama. Astazi mi-ai readus speranta.Mirosul tau de zapada inca imi hraneste sufletul prea incins. E liniste… probabil ca ar trebui sa fiu fericita si sunt, insa ma intreb daca nu cumva aceasta LINISTE nu este cea dinnaintea furtunii. Nu imi pasa!! M-am aruncat in necunoscut ca deobicei. Acum ca esti langa mine aud cum inima mea danseaza pe notele pianului tau … Chitara din coltul camerei asteapta sa iti spuna cat de fericita sunt! Cat de ciudat e atunci cand iti simt buzele tale pe fruntea mea usor transpirata. Acel fior rece care mi-a strabatut corpul imi da o bucurie intensa… Mirosul de ambrozie persista… Incerc sa renunt la el dar nu pot, e prea tarziu.Cred ca m-am obisnuit sa il am zilnic. I fall in love with an angel.
Apa care se aude undeva in departare o simt parca cum curge picatura, cu picatura in sufletul meu. Mi-a fost dor sa stau de mana cu un inger,sa ma plimb deasupra apelor si sa vad cum rasare soarele din adancul cerului. Sa am voie sa mut muntele din loc cand soarele se ascunde dupa el,chiar daca stiam ca nu o sa reusesc pentru ca nu am destula credinta,incredere.
Spre mirarea mea minunile exista, cand ai nevoie de ele apar din lumina, probabil ca asteapta de mult sa fie descoperite insa nu le puteam vedea pentru ca aveam ochii acoperiti de nisip,de aceea acum plang de fericire… incerc sa indepartez nisipul deranjant din ochi… Sunt lacrimi insotite de surasul dulce pe care vroiam de mult sa le vars!Acum pot confirma ca ingerasul meu mi-a adus liniste dupa atata framantare. Nu imi mai doresc nimic…Imi iau ceasca de ciocolata si pe tigrul meu pitic , inchid ochii si visez…
Do you want to dream with me?