Haiku
Haiku ( 俳句 , versetul haiku ? ) 
listen ( help · info ) , plural haiku , is a form of Japanese poetry , consisting of 17 moras (or on ), in three phrases of 5, 7, and 5 moras respectively. [ 1 ] Although haiku are often stated to have 17 syllables , [ 2 ] this is inaccurate as syllables and moras are not the same. asculta ( ajutor · info ), haiku plural, este o formă de poezie japoneză , constând din 17 Moras (sau pe ), în trei fraze de 5, 7, 5 şi, respectiv, Moras. [1] Deşi sunt adesea haiku-ului a declarat de a avea 17 silabe , [2], acest lucru este inexact în silabe şi Moras nu sunt aceleaşi. Haiku typically contain a kigo (seasonal reference), and a kireji (cutting word). Haiku conţin de obicei un kigo (referinţă sezoniere), şi un kireji (cuvânt de tăiere). In Japanese, haiku are traditionally printed in a single vertical line, while haiku in English usually appear in three lines, to parallel the three phrases of Japanese haiku. [ 3 ] Previously called hokku , haiku was given its current name by the Japanese writer Masaoka Shiki at the end of the 19th century. În, haiku japoneze sunt tipărite în mod tradiţional o linie verticală unică, în timp ce haiku în limba engleză, apar de obicei în trei linii, paralel trei fraze de haiku japonez. [3], denumit anterior hokku , haiku-ului a fost dat actuală numele său de către scriitorul japonez Masaoka Shiki la sfârşitul secolului al 19-lea.
sau “pe” în haiku
In contrast to English verse typically characterized by meter , Japanese verse counts sound units ( moras ), known as ” on “. În contrast cu versetul engleză caracterizată prin metru , versetul japonez contează unităţi de sunet ( Moras ), cunoscut sub numele de ” pe “. Traditional haiku consist of 17 on , in three phrases of 5, 7, and 5 on respectively. haiku tradiţionale constau din 17 privind, în trei fraze din 5, 7 şi, respectiv, 5 pe.
Although the word ” on ” is often translated as “syllable”, in fact one on is counted for a short syllable, an additional one for an elongated vowel, diphthong , or doubled consonant, and one more for an “n” at the end of a syllable. Deşi cuvântul “pe” este adesea tradus ca “silabă”, de fapt, este considerat unul pe de o silabă scurtă, una suplimentară pentru o vocală alungită, diftong , sau dublat consoană, şi unul mai mult pentru un “n” de la sfârşitul de o silabă. Thus, the word “haibun”, though counted as two syllables in English, is counted as four on in Japanese (ha-i-bu-n). Astfel, cuvântul “haibun”, deşi considerate ca două silabe în limba engleză, este considerat ca pe patru în japoneză (ha-i-BU-n). This is illustrated by the Issa haiku below, which contains 17 on but only 15 syllables. Acest lucru este ilustrat de haiku Issa de mai jos, care conţine 17 privind, dar doar 15 silabe. In addition, some sounds, such as “kyo” (きょ) can be perceived as two syllables in English but as a single on in Japanese. În plus, unele sunete, cum ar fi “kyo” (きょ) poate fi percepută ca două silabe în limba engleză, ci ca pe un singur în japoneză. A word that illustrates both these issues is “Tokyo”, which is perceived as having three syllables in English (To-ky-o) but four moras in Japanese (To-o-kyo-o). Un cuvânt care ilustrează ambele probleme este “Tokyo”, care este perceput ca având trei silabe în limba engleză (Pentru a-KY-o), dar patru Moras în japoneză (Pentru a-O-kyo-o).
The word onji (音字; “sound symbol”) is sometimes used in referring to Japanese sound units in English [ 4 ] although this word is no longer current in Japanese. [ 5 ] In Japanese, each on corresponds to a kana character (or sometimes digraph) and hence ji (or “character”) is also sometimes used [ 5 ] as the count unit. Cuvântul onji (音字; “simbol de sunet”) este uneori utilizat în referindu-se la un sunet de unităţi japoneze în limba engleză [4] , deşi acest cuvânt nu mai este actual în japoneză. [5] În japoneză, fiecare pe corespunde unei Kana caracter (sau uneori digraph) şi, prin urmare, JI (sau “caracter”) este, de asemenea, utilizate uneori [5] ca unitate conta.
In 1973, the Haiku Society of America noted that the then norm for writers of haiku in English was to use seventeen syllables but they also noted a trend towards shorter haiku. [ 6 ] This trend is borne out by the Winter 2010 edition of Frogpond , which contains haiku with an average of 10.5 syllables, varying from six at the shortest to 15 at the longest. În 1973, Societatea de Haiku din America de remarcat faptul că norma apoi pentru scriitori de haiku în limba engleză a fost de a folosi silabe şaptesprezece, dar ei au remarcat, de asemenea, o tendinţă de haiku mai scurt. [6] Această tendinţă este confirmată de iarnă 2010 ediţie a Frogpond , care conţine haiku, cu o medie de 10,5 silabe, variind de la şase la cel mai scurt până la 15 la cel mai lung.
Some translators of Japanese poetry have noted that about twelve syllables in English approximates the duration of seventeen Japanese on . [ 7 ] Unii traducători de poezie japoneză au arătat că aproximativ doisprezece silabe în limba engleză aproximează durata şaptesprezece de pe japoneze. [7]
(..)Preluat de pe:http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Haiku
Pentru ca in ultima vreme am ce am cu acest tip de poezie, vreau sa postez aici doua dintre haiku-urile care ma zapacesc:
“Întunecând întunericul,
IATA
porţile luminii.” Nichita Stanescu
”Ploaie de vară
sub podul din livadă
ecouri confuze.” (autorul nu-l cunosc)
Fara titlu,da!
“SI DEASUPRA TUTUROR,IN NEGURA GENIULUI MEU FARA ROD ACEEASI NEDUMERIRE IMPIETRITA, ACEEASI SPAIMA A ORICARUI INS SIMTINDU-SE PURTAT DE CELALALT, DE OMUL NEGRU SAU DE OMUL ALB DIN EL, OM NECUNOSCUT SI NEVAZUT.” Mircea Eliade.
Vi se intampla sa fiti plini de sentimente sau ganduri necunoscute cu care va macinati? Vi se intampla sa nu puteti sa mai spuneti nimic, pentru simplu fapt ca nu mai gasiti cuvintele potrivite, care sa descrie starea prin care treceti? Vi se intampla sa simtiti un gol, un gol care sa nu va deranjeze, ci doar va provoace o stare aparte pe care nu reusiti sa o intelegeti? Vi se intampla sa refuzati sa mai ganditi atat … Vi se intamla sa aveti senzatia ca aveti ce va trebuie, si ca totul e frumos, si ca totul trebuie sa mearga in linie dreapta, pana cand realizati ca defapt era o simpla iluzie si ca inca lipseste ceva?
Nu mai spune nimic, mi-e greu sa scriu si cum spunea si ea e greu sa vorbesti despre ceva ce nu cunosti. Astept sa descopar totusi ce e acest nou omulet care se afla in mine si pe care nu-l cunosc deloc. Cine esti? Ce vrei? Ce trebuie sa aflu? Imi vine sa rad. Ciudata e senzatia necunoscutului care se dezvolta pe zi ce trece in mine. 
)
Come on am luat-o razna )… Nu ma judecati gresit, doar ca am si eu gandurile mele. 
Istorioara zilei :)
Intr-un sat era un magar care refuza sa mai traga caruta. Satenii satui de faptul ca animalul se opunea comenzilor lor s-au hotarat sa sape o groapa. Zis si facut. Dupa ce au sapat groapa oamenii l-au pus pe animal acolo. Vazand ca animalul nu are nicio reactie acestea au inceput sa arunce cu gunoi peste el. Insa de aceasta data magarul s-a scuturat de gunoi si l-a batucit sub copite. Satenii in continuare aruncau cu gunoi, iar magarul reactiona conform obiceiului sau -se scutura si batucea mizeria. Continuand tot asa, magarul a ajuns sa acopere groapa si sa iasa la suprafata.
MORALA:
1. Chiar daca toti arunca cu gunoi in tine, te scuturi usor de el
si nu renunti, pana la urma vei ajunge “la suprafata”!
2. Luptand ca sa iti pastrezi pozitia in legatura cu ceva
ajungi sa inveti mai mult decat crezi.
PS: uite unde am ajuns pornind de la o intrebare legata de cu totul alta problemuta.Multumesc pentru povestioara mam.
Azi, ciudat de mulţi oameni aveau aparate de fotografiat
- Ştii, mă gândeam…i-am zis eu pe când ieşeam din bibliotecă. Dacă ai putea să te întâlneşti şi să cunoşti trei personalităţi care nu mai sunt printre noi, pe cine ai alege ? Doar trei.
Nu zice nimic, probabil că se gândeşte. Aşa că mă hotărăsc să răspund tot eu.
- Mi-e mi-ar plăcea să îl întâlnesc pe Zola, clar. Nici nu mai are rost să zic de ce.
Ea râde.
- Da, mă gândeam eu.
- Şi pe Marilyn Monroe.
Se întoarce către mine mirată. Eu încep să râd şi o întreb ce s-a întâmplat.
- Şi eu mă gândeam la Monroe! vine răspunsul. Pe bune.
O mână de oameni ne blochează trecerea. Ea o ia înainte şi îi ocoleşte, apoi mă strecor şi eu. Când ajungem să stăm din nou una lângă alta, mă întreabă:
- Şi a treia persoană ?
Am stat un pic pe gânduri.
- Să ştii că nu am idee, i-am zis după vreun minut în care ea păstrase tăcerea. Mă gândesc şi îţi zic. Acum chiar nu ştiu. Tu pe cine ai vrea ?
- Tot pe Monroe aş vrea şi eu. Şi pe…actorul ăla, ah…nu reuşesc să îmi amintesc cum îl cheamă. Ajută-mă.
- Român ?
- Da.
- Mmm…Toma Caragiu ?
- Da, da, el !
Ţintisem din prima.
- Sau pe…Eliade.
- Pe Eliade ? Nu mă tentează.
- Pe mine da. Sau pe Enescu. Aş vrea să îl întreb cum de i-a plăcut atât de mult vioara, pe când eu m-am săturat de ea după ceva timp.
- Eu ştii la cine mă gândeam ? La Henric al VIII-lea.
Mă aşteptam să mă întrebe de ce. Nu a făcut-o. În schimb, s-a oprit şi s-a uitat la mine cu ochi zâmbitori.
- Eu aş vrea pe Cuza !
- Pe Cuza ? am strigat eu şi am început să râd.
- Da, gândeşte-te câte a făcut, a schimbat istoria.
Pe mine continua să mă amuze.
- Ar trebui să ne notăm astea, zise ea.
- Da, n-ar fi rău, am aprobat-o amuzată.
offtopic: Azi, ciudat de mulţi oameni aveau aparate foto şi făceau poze pe centru şi în Piaţa Mare. Ciudat de mulţi. Aproape tot Nicolae Bălcescu era plin de ei. Şi nu exagerez.
made by runnerintherain
Do you want to dream with me?