new beginning!
De astazi privesc inainte. Nu mai stau trista si ascunsa in cochilia mea, pentru ca a venit momentul sa spun lucrurilor pe nume. I decided to come back to my blog with a new ambition…
Postul acesta este cu adresare directa. Stiu ca voi imi “cunoasteti” viata cel mai bine, asa ca o sa va vorbesc voua, celor care stiti ce urmeaza sa fac, celor care imi urmaririti miscarile… Va scriu voua, celor care ati facut in asa fel incat, sa imi creasca fel si fel de idei triste in capusor. Chiar daca m-am macinat mult cu gandul de a-mi sterge contul … vreau sa va anunt cu mare drag ca ingerasii nu m-au parasit, ba mai mult au venit cu foarfeca si au taiat tot ce era negativ …asa ca sunt tot Eu, aceeasi Eu. O sa continui sa scriu despre ceea ce simt, chiar daca stiu ca sunteti inarmati cu microscop si bisturiu ca sa disecati orice cuvant si sa-l analizati. Insa hai sa va spun ceva, ingerasul mi-a soptit ca cuvantul este varful icebergului,asa ca:Cine are urechi sa auda… :). Va multumesc ca incercati sa ma salvati din “cadere”, insa cred ca ma descurc si singura, defapt nu singura, alaturi de prietenii care ma accepta asa cum sunt… cei care stiu ca nu sunt perfecta, cei care au reusit sa vada ce se ascunde in spatele cuvantului,al trupului,al ochiilor mei. Si sincer prefer sa raman cu acea nebunie a mea. O sa scriu in continuare doar ceea ce simt asa ca degeaba o sa va mirati ca nu gasiti ceea ce ati vrea voi…
E inceput de toamna, asa ca imbrac o noua haina, ii fac o resurscitare blogului si inaintez cu zambetul pe buze. Intradevar intr-o singura zi, ora, clipa se pot intampla multe. :)
1 Martie
Bun!Cineva imi spunea ca orice intrebare pe care o poate concepe omul are raspuns, probabil ca asa este.Cert e ca atunci cand intreb,cand am o incertitudine,primesc clarificari – e drept ca vin la momentul potrivit. 
Sunt in al 9-lea cer. Lubileah,prietena mea draga,mi-a citit gandurile (din nou.. . Astazi de 1 Martie am primit cel mai frumos martisor. Aveam nevoie de un indiciu,de ceva care sa ma ajute sa-mi dezleg visul …si uite ca a venit.Nici nu mai am ce sa spun,sunt fara cuvinte. Hapiness,hapiness!Da,o sa va arat si voua despre ce este vorba:
video preluat de pe: http://lubileah.blogspot.com/
Cineva de sus are grija de mine…! Atat am de spus.
Multumesc mult Lubileah ca imi intinzi mana si ma ridici atunci cand ma impiedic de lucruri pe care inca nu le cunosc!
Pentru ca tot e 1 Martie va daruiesc tuturor-in special prietenei mele Lubileah-un martisor care sa va trimita putin din seninatatea si bucuria primaverii sufletului meu!
Zi ciudata…
Sunt treaza sau visez?
Se comporta ciudat,nu ma mai privea in ochi… simteam ca ceva s-a intamplat. Pentru prima data de cand il cunosc aveam impresia ca suntem ca 2 straini care intamplator erau asezati la aceeasi masa. Credeam ca o sa explodez,daca nu ii vorbeam,trebuia sa ii spun ceea ce simt. Cand am facut asta, mi-a spus ca stia deja tot,de la un prieten comun si ca ii iera teama sa inceapa discutia pentru ca nu stie cum sa procedeze(…)STOP.
Nu inteleg de ce oamenii trebuie sa vorbeasca in numele meu.Minunat,am mai dat peste un prieten care stie ce “imi trebuie”,care stie ce trebuie sa spuna persoanei de langa mine! Multumesc ca i-ai spus de ceea ce simt,multumesc ca l-ai avertizat ca tin la el mai mult de cat la un prieten,multumesc ca l-ai sfatuit sa se fereasca de mine…Cu ce scop ai facut asta,nu inteleg.De ce a trebuit sa vorbesti fara sa stii cum stau lucrurile?De ceee??? Ai crezut ca o sa ma indepartezi de el?Eh,uite ca nu prea ti-a reusit planul,acum stiu care este relatia mea cu el,chiar mai mult,pentru prima data in viata mea am avut curajul sa ii spun unui baiat ceea ce simt,fara sa imi fie teama.
Sincer iti multumesc pentru tot, pentru ca datorita tie mi-am invatat lectia,DIN NOU!!!:)
“Copiulue,ai grija in fata cui te deschizi!!!”Da,stiu,stiu,mi-am amintit de cuvintele astea pe care le mai aud din cand,in cand.Nu sunt suparata pe tine,poate ca asa trebuia sa se intample,doar abea ce am inteles ca toate lucrurile vin ca sa putem intelege anumite aspecte ale vietii si ca sa ne intareasca.
Acum am increderea de care spunea prietenul drag mie asa ca merg inainte :).
Stupid day :(
Astazi simt ca a cazut cerul peste mine. Sunt atat de suparata incat abea pot sa ma adun. Nu mai vreau nimic. Ma doare capul, nu mai vreau sa gandesc…vreau doar sa plang… vreau sa stau cu ochii inchisi ca sa nu ma poata atinge nicio o vorba rea. VREAU LINISTE!!! Doamne, cum poate un simplu cuvant sa raneasca un suflet,iar altul sa te faca sa te simti minunat.Astazi simt ca imbratisarea pe care mi-ai dat-o DOARE, doare prea tare. M-am saturat sa am rabdare. Daca altii pot sa loveasca exact unde e locul sensibil, eu de ce nu pot sa o fac?… Sunt atat de slaba … incat nu pot sa fiu rea… Doamne iti multumesc ca m-ai facut asa!!! Defapt mi-ai dat o lectie … cred ca nu am observat. Dupa cum zicea tata ” fata tatii de ce te temi? Zi-ti Ingerelul si vei vedea ca Dumnezeu iti trimite ingerasul care sa te ajute! Acum hai zambeste, pentru ca ceea ce ai auzit nu reflecta calitatea ta!”
Astazi am nevoie de acea imbratisare miraculoasa care imi da putere, nu care sa ma raneasca… Pana la urma cred ca vreau iubitire.
Liniste…
Ce bine e cand ma tii de mana… E prima data cand nu vreau sa iti dau drumul. De mult visam sa iti simt mana rece atingandu-mi degetele mele plinde de teama. Astazi mi-ai readus speranta.Mirosul tau de zapada inca imi hraneste sufletul prea incins. E liniste… probabil ca ar trebui sa fiu fericita si sunt, insa ma intreb daca nu cumva aceasta LINISTE nu este cea dinnaintea furtunii. Nu imi pasa!! M-am aruncat in necunoscut ca deobicei. Acum ca esti langa mine aud cum inima mea danseaza pe notele pianului tau … Chitara din coltul camerei asteapta sa iti spuna cat de fericita sunt! Cat de ciudat e atunci cand iti simt buzele tale pe fruntea mea usor transpirata. Acel fior rece care mi-a strabatut corpul imi da o bucurie intensa… Mirosul de ambrozie persista… Incerc sa renunt la el dar nu pot, e prea tarziu.Cred ca m-am obisnuit sa il am zilnic. I fall in love with an angel.
Apa care se aude undeva in departare o simt parca cum curge picatura, cu picatura in sufletul meu. Mi-a fost dor sa stau de mana cu un inger,sa ma plimb deasupra apelor si sa vad cum rasare soarele din adancul cerului. Sa am voie sa mut muntele din loc cand soarele se ascunde dupa el,chiar daca stiam ca nu o sa reusesc pentru ca nu am destula credinta,incredere.
Spre mirarea mea minunile exista, cand ai nevoie de ele apar din lumina, probabil ca asteapta de mult sa fie descoperite insa nu le puteam vedea pentru ca aveam ochii acoperiti de nisip,de aceea acum plang de fericire… incerc sa indepartez nisipul deranjant din ochi… Sunt lacrimi insotite de surasul dulce pe care vroiam de mult sa le vars!Acum pot confirma ca ingerasul meu mi-a adus liniste dupa atata framantare. Nu imi mai doresc nimic…Imi iau ceasca de ciocolata si pe tigrul meu pitic , inchid ochii si visez…
Do you want to dream with me?