Va doresc la toti un an mai bun, mai plin de lumina! Va doresc sa iubiti mai mult, sa aveti rabdare mai multa si sa zambiti cat mai des! Sa fiti lumina in anul urmator!!

Cât de greu să descoperi,

Pentru-o singură lună,
Mii de lacuri întinzi;
Îmi e sete de mine
Şi beau numai oglinzi.

Mii de vorbe ţipate
Pentru-un sens care piere;
Îmi e sete de somn,
Îmi e somn de tăcere

Ana Blandiana

Lev  Tolstoi a scris o scurtã istorioara în care este vorba despre un tãran ,,Pahom, care, la un moment dat, declarã:„Dacã as avea foarte mult pãmânt, nu mi-ar fi fricã nici de diavol “. Acest in goana lui dupa avere, aude despre bahkiri, oameni care vindeau pãmânt la un pret foarte mic. Innebunit merge de graba la ei…

 Porneşte la drum şi ajunge la aceştia, care îi oferã pãmânt la pretul de „o mie de ruble pe zi “. Ce însemna aceasta? Ei i-au spus: „Îl vindem cu ziua. Tot pãmântul pe care îl poti înconjura cu pasul într-o zi, este al tãu. Cu o singurã conditie: Dacã nu te întorci în aceeasi zi în locul din care ai plecat, pierzi banii “.

             Încântat, Pahom începe sã meargã; şi merge, şi merge … Pe la amiaza se uita inapoi si vede locul de unde a pornit…Sigur pe sine se horataste sa continue,deoarece avea sã capete atât de mult pãmânt cati pasi ar fi facut!! A continuat sã meargã toatã ziua, pana cand a inceput sa realizeze ca soarele incepea sa apuna, de-abia într-un târziu, realizeaza cã ar fi trebuit sã porneascã înapoi, dacã voia sã ajungã, înainte de a se încheia ziua, la locul de unde plecase.Speriat, a inceput sã alerge, altfel totul era pierdut! S-a grãbit şi a alergat,si a alergat, pânã când  a ajuns aproape de locul de sosire. Doar ca atunci cand sa primeasca pamantul acesta a cazut mort. Atunci,slujitorii i-au sãpat un mormânt şi l-au îngropat. De cât pãmânt are nevoie un om? „Doi metri, de la cap la cãlcâie, doar de atât a avut nevoie “, a scris Tolstoi în încheiere. Nuvela este intitulată „De cât pãmânt are nevoie un om?„

Minunata istorioara… si mare dreptate are Tolstoi. Fugin,ne zbatem sa culegem cat mai multe roade si uitam ca intr-o clipa Dumnezeu vine si atat spune: “NEBUNULE,LA NOAPTE ITI VOI LUA SUFLETUL SI TOATE ALTE TALE ALE CUI VOR FII???” Uitam sa spunem un multumesc pentru tot ceea ce primit, pentru fiecare clipa de viata, pentru ca dimineata putem vedea zorii,pentru ca ne bucuram de soare… Vorba lui Solomon: „totu-i goană după vânt”…

  Cat de complexa si de minunata este creatia lui Dumnezeu… Pe zi ce trece ma minunez tot mai mult de tot ceea ce ma inconjoara, de fiecare copacel, animal sau om. Ati privit cu atentie omul? Ati privit cu atentie cerul? Ati privit cu atentie padurea? Ati patruns in profunzime sa descoperiti lumina care sta la baza fiecarei fiinte?
                 Astazi explodez de bucurie… se pare ca magica de care sunt inconjurata ma fascineaza tot mai mult. Luna din seara aceasta, inconjurata de 2 cercuri de lumina pazeste  in tacere. Ne-am oprit amandoi sub acele cercuri de lumina le-am privit si am zambit. Dupa un sarut fugar ne-am privit fara sa mai spunem ceva, tot ceea ce ne doream a fost sa oprim timpul in loc cu aceea privire… Cu o liniste inexplicabila am mers ghidati de lumina tinandu-ne de mana. Atunci am realizat ca in lumina umbrele  noastre aveau un punct comun mereu. Se intersectau. Imbratisandu-ne acestea au devenit una si aceeasi fiinta… Magie si nimic altceva, simteam amandoi cum bucuria ne invada,fara sa ne explicam ceva,pur si simplu traiam ….

Acum inca sunt in aceea stare minunata,ce este interesant, ca toata dupa masa am avut acel sentiment ciudat pe care de obicei il am inainte sa se petreaca ceva important …  cert este ca astazi mai mult ca oricand am reusit sa vad cu alti ochi fiecare strada,fiecare copacel pe langa care am trecut impreuna,totul a fost mult mai colorat si plin de viata si pentru asta iti multumesc!!

“You`ll have what`s meant to be/ All in time you`ll see”

           
Se pare ca incep sa imi revin din starea de melancolie in care m-am pierdut in ultima perioada. Constat cu surprinderre ca uneori “pierderile” acestea nu fac altceva,decat sa imi aminteasca cat de mult am de muncit in legatura cu propria persona.

Noapte buna.

Este o zi speciala astazi. Cerul a urlat de fericire intreaga zi, chiar daca astazi nu a plouat asa cum iti doreai se pare ca Doamne,Doamne ti-a oferit cadou, o zi plina de frumusete. Ai implinit 18 ani umbreluta, 18 ani infiniti. LA MULTI ANI!!!
Iti doresc din tot sufletul meu sa ai curajul mereu de a lupta pentru ceea ce crezi, iti doresc ca de acum sa nu mai lasi barierele si gandurile sa te opreasca nicio clipa din fericirea pe care ti-o creezi! Stiu si simt ca prietena mea cea draga va ajunge acolo unde isi doreste pentru ca in tine draga mea, salasluieste acea nebunie a dreptatii! Iti doresc sa-ti gasesti calea spre tinta finala, iti doresc sa ai rabdarea sa iubesti si sa inveti din orice lectie pe care o vei primi de acum in colo. Stiu ca pentru tine incepe o noua etapa, in care vreau sa stii ca voi fii mereu laga tine. Nu uita sa pastrezi o bucatica din copilul dornic de bucurii simple si de zambete!
Te iubesc zapacici! >:D<

La multi ani krissule !!!! >:D<

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Cat de mult poate suferi un om? Cat de multa credinta poate avea un om care cu fiecare picatura de sange scursa din corp, pierde cate un gram de viata? De ce m-a marcat atat de mult moartea ei?De duminica incoace doar despre moarte am auzit in orice parte,chiar si conferinta la care am fost a avut ca subiect moartea…  Ce efemeri suntem… Putem avea cat de multe bunuri materiale vrem, cat de multe case sau vise, fara sanatate suntem NIMIC, fara credinta suntem NIMIC!!! A trebuit sa se imbolnaveasca si sa sufere pentru ca cei din jurul ei sa o viziteze, a trebuit ca ea sa chinuie ca sa ne faca sa ne amintim cat de slabi suntem! O singura clipa de neatentie care poate costa viata,da…A luptat la varsta de 93 de ani cu atata credinta si speranta cum rar am vazut.
Nu stiu si nu cred ca o sa pot intelege de ce cat un om este in viata nu este apreciat si iubit,de ce cand ii avem langa noi pe cei dragi nu le spunem un “te iubesc”,nu-i imbratisam cu acea bucurie a reintalnirii,redescoperirii,de ce abia dupa ce un suflet pleaca intr-o lume mai buna putem sa plangem si “sa mergem cu flori la mormintele lor” (dupa cum bine spunea Alex). Sufar si ma doare ca suntem asa de indiferenti… 
 A plecat in lumea ingerilor inca un suflet ca sa se roage pentru noi,mi-a lasat ca amintire clipele in care cu bucurie povesteam si invatam denumiri stiintifice ale florilor care stateau pe pervazul geamului din bucatarie.Nu o sa uit zambetul ei si vorbele pe care le spunea mereu:  ”asta-i fata mea”… S-a stins ca o floare atinsa de toamna, inganand “Mama,haide,haide!”
Off…dar moartea este doar o poarta,doar un mod de a spune ca o viata intreaga luptatam pentru a ne mantui, iar dupa ce ne incheiem lupta patrundem in pacea eterna,in adevar si in dragoste.

Imi cer scuze ca imi scriu tristetiile momentan pe blog, dar de 1 saptamana ma lupt cu o stare continua de durere care acum a ajuns la apogeu. Poate ca nici nu trebuia sa scriu asta aici, dar daca nu scriam simteam ca voi explodez…