Magie
Cat de complexa si de minunata este creatia lui Dumnezeu… Pe zi ce trece ma minunez tot mai mult de tot ceea ce ma inconjoara, de fiecare copacel, animal sau om. Ati privit cu atentie omul? Ati privit cu atentie cerul? Ati privit cu atentie padurea? Ati patruns in profunzime sa descoperiti lumina care sta la baza fiecarei fiinte?
Astazi explodez de bucurie… se pare ca magica de care sunt inconjurata ma fascineaza tot mai mult. Luna din seara aceasta, inconjurata de 2 cercuri de lumina pazeste in tacere. Ne-am oprit amandoi sub acele cercuri de lumina le-am privit si am zambit. Dupa un sarut fugar ne-am privit fara sa mai spunem ceva, tot ceea ce ne doream a fost sa oprim timpul in loc cu aceea privire… Cu o liniste inexplicabila am mers ghidati de lumina tinandu-ne de mana. Atunci am realizat ca in lumina umbrele noastre aveau un punct comun mereu. Se intersectau. Imbratisandu-ne acestea au devenit una si aceeasi fiinta… Magie si nimic altceva, simteam amandoi cum bucuria ne invada,fara sa ne explicam ceva,pur si simplu traiam ….
Acum inca sunt in aceea stare minunata,ce este interesant, ca toata dupa masa am avut acel sentiment ciudat pe care de obicei il am inainte sa se petreaca ceva important … cert este ca astazi mai mult ca oricand am reusit sa vad cu alti ochi fiecare strada,fiecare copacel pe langa care am trecut impreuna,totul a fost mult mai colorat si plin de viata si pentru asta iti multumesc!!
Because I love you :)
Azi noapte te-am visat ca mi-ai propus sa fugim pe luna… Stiu ca am vrut sa fugim de aici cat mai repede,doar ca mereu cineva aparea si ne oprea din drum. Tu zambeai si spuneai ca nimic nu o sa ne opreasca,asa ca te astept si astazi sa ne continuam drumul…
Dans in doi…
“Here in your arms where the world is impossibly still
With a million dreams to fulfill
And a matter of moments until the dancing ends
Here in your arms when everything seems to be clear
Not a solitary thing do I fear
Except when this moment comes near the dancings end”
Zambesc…
pentru ca mai nou mi-am petrecut zilele in ritmuri de dans …
pentru ca saptamana asta am mers foarte mult in pasi de vals…
pentru ca am avut in playlist doar Sting …
pentru ca iubesc muzica…
si pentru ca te iubesc…
“Who´s to say what´s impossible?”
Who´s to say what´s impossible?
Well, they forgot this world keeps spinning
And with each new day
I can feel a change in everything
And as the surface breaks reflections fade
But in some ways they remain the same
And as my mind begins to spread it’s wings
There´s no stopping curiosity
I want to turn the whole thing upside down
I´ll find the things they say just can´t be found
I´ll share this love I find with everyone
We´ll sing and dance to mother nature´s songs
I don´t want this feeling to go away
Who´s to say I can´t do everything?
Well, I can try, and as I roll along I begin to find
Things aren´t always just what they seem
I want to turn the whole thing upside down
I´ll find the things they say just can´t be found
I´ll share this love I find with everyone
We´ll sing and dance to mother nature´s songs
This world keeps spinning
And there’s no time to waste
Well it all keeps spinning spinning
Round and round and upside down
Who´s to say what´s impossible and can´t be found?
I don´t want this feeling to go away
Please don´t go away
Please don´t go away
Please don´t go away
Is this how it´s supposed to be?
Is this how it´s supposed to be?
A plouat
Am avut parte insfarsit de o zi linistita… M-am deconectat de tot si de toate,cred ca defapt asteptam de mult un monent ca asta.A plouat,a plouat si a plouat… Asa bucuroasa am fost din cauza picurilor de ploaie. Mi-a venit sa dansez de fericire…Mi-a fost dor sa simt lacrimile cerului curatadu-mi trupul.Am ajuns destul de uda acasa,dar linistita.Practic am fost printre singurii oameni care s-au bucurta de ploaie … 
. Mi-a spus cineva ceva de genu: ”nu prea esti normala,oamenii sunt tristi cand ploua si tu ajungi uda acasa si zambesti”… Pai si daca stau bine sa ma gandesc,avea dreptate acest om,asta e nebunia mea si imi place.
Mergand spre casa mi-au venit in cap cateva versuri dintr-0 poezie a lui Nichita Stanescu : “Ploua infernal/si noi ne iubeam prin mansarde…” si astfel iarasi am plecat cu gandul departe,in lumea mea.
Seara am terminat-o in ritm de jazz.Am fost iarasi invadata de acea pace,parca simteam cum cristalele de apa din corpul meu se asezau uniform, exact dupa ritmul melodiilor. (fac o mica paranteza- multumesc umbreluta ca m-ai suportat in seara asta ). Si uite asa am ajuns acum in fata calculatorului,fara somn dar cu un suflet plin de culori de primavara.
Cam asa pot rezuma o zi minunata de mai.
Noapte linistita tuturor.
Dor…
Nu realizez cat de importanta este prietenia cu un om,pana ce nu il vezi indreptandu-se cu pasi repezi spre usile avionului….pana ce il vezi cum isi ia ramas bun de la tine si iti spune “sa ai grija de tine”,pana cand il vezi cum isi ia bagajele in mana si se gandeste daca nu cumva a depasit greutatea admisa in avion…Tu cel care privesti ai senzatia ca ti se pune un nod in gat fiind constient ca de acum pt o perioada acea persoana va fi la distanta …departe de tine,iar singurele metoda de comunicare dintre voi sunt gandul , mail-ul…
Ne-am zambit,ne-am imbratisat,am ras iar apoi te-ai indreptat spre avion.Mai stii?Initial tu ai fost adultul care mi-ai,dat drumul in lume …insa in acea joi situatia s-a schimbat,ma simteam ca un “mini-adult” care isi lasa liber copilul in lume.
Tot in acea joi a inceput sa picure…(vezi ce frumos se leaga lucrurile…totul se repeta,singura diferenta in “piesa” pe care o jucam era schimbul de roluri intre actrite)…eh,pana la urma adulte sau copile noi am ramas,ramanem si vom ramane tot ” ca doua pasari nebune”.
Nu ma intreba de ce scriu tocmai acum,insa am considerat ca pana atunci cand simt acel gol la intensitatea lui maxima… nu o sa postez nimic legat de acele clipe in care ai zburat (la propriu si la figurat) spre alte tari… .Astazi mi-e dor de tine si mi-e dor… Mi s-au terminat si dropsurile acelea bune,so, inseamna ca trebuie sa te intorci in curand. >:D< Te astept sa vii !
Miss u >:D<
Luna in camp
Cu mâna stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vânatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum îsi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copacii
În ochii tai cu luna ma rasfrâng
… si ai putea, uitând, sa ne strivesti în gene
dar chipul ti-l întorn, pe bratul stâng.
Nichita Stanescu
cine esti?
Ciudat sau nu, de ceva vreme visez o persoana,pe care nu o pot recunoaste,dar care imi pare atat de familiara si care imi da acea senaztie de protectie. Foarte interesant este ca pot sa vad clar doar ochii inchisi la culoare,ai acelei fiinte,altceva nimic.(restul fetei este inconjurata de lumina)…
Ma trezesc la 5 dimineata,agitata si cu o dorinta absurda de a cauta acea persoana …ba ma mult,abea dupa ce trece ora 5 pot sa adorm si adorm atat de profund incat cu greu mai aud ceasul,care ma anunta ca trebuie sa merg la scoala…E a treia zi…cu acelasi vis si cu acelasi sentiment…Ce nu inteleg,este de ce se repeta acest vis?Ce ar trebui sa inteleg? Cine este acea fiinta?
Initial am crezut ca totul se datoreaza oboselii,dar deja incep sa ma macin…pt,ca Ea/El insista sa ma viziteze…
Pace and love too all!
Intresting night
Vis…Azi noapte am avut un vis tare zbuciumat.Parea atat de real.Totul decurgea intr-un ritm alert.Am avut impresia ca nu am dormit deloc.Am plans,am cautat,am vorbit,am imbratisat,m-am plimbat,m-am speriat,m-am bucurat si toate intr-un singur vis. Totul se desfasura in jurul unei persoane pe care o iubesc tare mult.Interesant este ca de dimineata cand m-am trezit,simteam o teama de nedescris,aveam impresia ca am omis ceva foarte important.M-am simtit ca un orb care cauta ceva.A intins mana,a gasesit anumite lucruri insa acel ‘ceva’,i-a scapa.
Ma intreb ce am sarit in acel vis…
It was just a dream,yes!I hope so.
Daca ar fi fost ceva real as fi suferit tare mult.
Azi, ciudat de mulţi oameni aveau aparate de fotografiat
- Ştii, mă gândeam…i-am zis eu pe când ieşeam din bibliotecă. Dacă ai putea să te întâlneşti şi să cunoşti trei personalităţi care nu mai sunt printre noi, pe cine ai alege ? Doar trei.
Nu zice nimic, probabil că se gândeşte. Aşa că mă hotărăsc să răspund tot eu.
- Mi-e mi-ar plăcea să îl întâlnesc pe Zola, clar. Nici nu mai are rost să zic de ce.
Ea râde.
- Da, mă gândeam eu.
- Şi pe Marilyn Monroe.
Se întoarce către mine mirată. Eu încep să râd şi o întreb ce s-a întâmplat.
- Şi eu mă gândeam la Monroe! vine răspunsul. Pe bune.
O mână de oameni ne blochează trecerea. Ea o ia înainte şi îi ocoleşte, apoi mă strecor şi eu. Când ajungem să stăm din nou una lângă alta, mă întreabă:
- Şi a treia persoană ?
Am stat un pic pe gânduri.
- Să ştii că nu am idee, i-am zis după vreun minut în care ea păstrase tăcerea. Mă gândesc şi îţi zic. Acum chiar nu ştiu. Tu pe cine ai vrea ?
- Tot pe Monroe aş vrea şi eu. Şi pe…actorul ăla, ah…nu reuşesc să îmi amintesc cum îl cheamă. Ajută-mă.
- Român ?
- Da.
- Mmm…Toma Caragiu ?
- Da, da, el !
Ţintisem din prima.
- Sau pe…Eliade.
- Pe Eliade ? Nu mă tentează.
- Pe mine da. Sau pe Enescu. Aş vrea să îl întreb cum de i-a plăcut atât de mult vioara, pe când eu m-am săturat de ea după ceva timp.
- Eu ştii la cine mă gândeam ? La Henric al VIII-lea.
Mă aşteptam să mă întrebe de ce. Nu a făcut-o. În schimb, s-a oprit şi s-a uitat la mine cu ochi zâmbitori.
- Eu aş vrea pe Cuza !
- Pe Cuza ? am strigat eu şi am început să râd.
- Da, gândeşte-te câte a făcut, a schimbat istoria.
Pe mine continua să mă amuze.
- Ar trebui să ne notăm astea, zise ea.
- Da, n-ar fi rău, am aprobat-o amuzată.
offtopic: Azi, ciudat de mulţi oameni aveau aparate foto şi făceau poze pe centru şi în Piaţa Mare. Ciudat de mulţi. Aproape tot Nicolae Bălcescu era plin de ei. Şi nu exagerez.
made by runnerintherain
Dor de mare!:)
Cred ca mi-e dor de mare … Brusc simt un miros sarat si parca aud cantecul marii strigandu-ma! Stiu,e iarna,inca,sau ar trebui sa fie iarna … insa,acum as vrea sa pot sa ma teleportez …departe ! Sa stau pe plaja si sa stau,acolo intr-un locusor doar de mine stiut,acolo unde,sub cerul instelat imi pot spala sufletul de praf!Vreau sa privesc pescarusii cum invata sa zboare si poate sa ma alatur si eu lor! Auziti!Muzica! Ce melodie,melodia care rasuna din inima ei.O auzi?Tu cel care stai in fata monitorului,destul de incordan,gandindu-te la ziua de maine,vrei sa dansezi? Daca o sa stii pasii,promit sa te primesc in locusorul meu secret-o sa iti arat cum sa zbori alaturi de pescarusi-iar daca nu cunosti pasii,o sa te invat sa dansezi,iar mai apoi vei putea intra in locul magic! ’Curaj,stiu ca poti!’
Da,mie imi sta gandul la mare,desi maine e vineri,o zi plina de oxizi si alte ‘chestii’ chimice!:)) Sunt calma,sunt atat de linistita! O sa treaca si saptamana obositoare!Noapte buna!
PS:Daca veti vedea un suflet ratacit pe la mare sa stiti ca e al meu!Va rog sa-l trimite-ti acasa,daca va iese in cale!:)Multumesc!
Fericire!
Ma simt minunat!Asa ca o sa impart cu voi buna dispozitie ! Simt o fericire inexplicabila care imi cuprinde intreg sufletul…Parca sunt o pasare care descopera incet,incet minunata lume in care traieste!Zbor lent pe melodia lui Johann Strauss intr-o lumina albastruie …Sunt cuprinsa de nebunia frumusetii…stiu probabil putin inteleg ceea ce simt eu acum!
O sa las pe Strauss sa vorbeasca,prin muzica…pentru ca acum cuvintele mele nu sunt de ajuns !
Tacere…
Se plimba…Privea in gol oamenii plini de energie si se simte atat de obosita…Trebuia sa scape,sa scape de surplusul de sentimente pe care le simtea!Nimeni nu pricepea ce avea in suflet,toti radeau in jurul ei,insa ea privea fara a scoate un sunet!Avea nevoie de liniste!Toata agitatia din preajma ei o extenuau!Fiecare clipa petrecuta in jurul acestui specimen numit “om” o facea atat de vulnerabila…!Chiar daca stia ca si ea face parte din aceasta mare de fiinte nu intelegea de ce ideile ei nu coincid cu ale lor, de ce nu vroiau sa inteleaga ca avea nevoie de liniste,de ce i se spunea ca daca “turma” este fericita si ea trebuie sa fie fericita!
Se indeparteaza usor de ei luand-o pe o carare atat de luminoasa si plina de flori de zapada…Parca toata natura o putea cuprinde,acum, in micul ei suflet… Doamne,ce bine era! Pe cararea solitara simtea doar vantul! Respira si parca auzea tacerea.Muzica inimii se imbina atat de armonios cu tacerea cararii, incat dansa pe ritmurile ei,alunecand usor in lacrimi dulci care ii umpleau chipul roscovan!Nu vroia sa se mai gandeasca la nimic.Stia ca aceasta mica excapada nu va dura si ca la un moment dat trebuie sa se intoarca de unde a venit…
“Dai lanu!”Era de ajund cat a primit acum, se simtea implinita!Toata invalmasala de sentimente ramanea imprimata in urma pasilor ei … Zambea si stia ca la capatul cararii o asteptau si alt soi de oameni care printr-o simpla privire vor intelege ceea ce simte si care vor respecta acele momente de tacere de care are nevoie!
Zambete si fericire
Cred ca astazi e ziua multumirilor,dar si ziua in care mi se confirma ca in jurul meu exista si PRIETENI Adevarati! Umbreluta multumesc!!!Portocale,ciocolata si multe rasete:)) de asta am avut parte in preajma ta mereu! Iti multumesc!
Our song …enjoy it!
PS:poate ca ceea ce mi-ai dat o sa imi deschida apetitul si pentru un alt gen de lectura!:);MULTUMESC PT DESEN:))!!:X:X
Emotie de decembre`
O emotie de decembre` stapaneste intreaga atmosfera! Ninge si iarasi ninge,iar in sufletul meu zapada se aduna incet, incet umplandu-mi coltul zgariat de tine! E atat de rece si de alba!Atata lumina se ascunde in mine incat nu imi mai pasa de nimic!Sunt doar eu si fulgii de zapada! Ma simt asa de bine in bratele iernii,incat as vrea sa fie mereu decembre`,sa fie mereu Craciun!Bradul deja impodobit rade intr-un colt al camerei si asteapta ca vocea magica a colindatorilor sa-l incalzeasca!Mirosul cojilor de portocale imi creeaza un moment de visare!Privesc miile de parasutisti care invadeaza orasul…Pasi surzi ai oamenilor raman imprimati in decorul alb! Omul de zapada care imi zambeste pe sub mustata de crengi sta ascuns dupa trupul familiar al surorii mele! Fericire!Fericire!Fericire!
Totul e alb!Totul e decembre`!
Miroase a Craciun!
Miroase atat de tare a Craciun si nu ma mai pot concentra la nimic!De o saptamana nu imi sta gandul la altceva in afara de vacanta,Craciun,zapada,cadouri si multa,multa ciocolata calda!Probabil ca ar trebui sa am inspiratie,insa sunt atat de relaxata-desi maine e o zi destul de grea- incat nu vreau sa ma gandesc la nimic. Hmm astazi am primit un telefon care mi-a luminat intreaga seara! Cineva special m-a sunat ca sa vada ce mai fac….o prietena din Iasi cu care nu am mai vorbit de multa vreme,coincidenta sau nu cu cateva zile inainte m-am gandit la ea! Ce zi minunata!
Vreau zapada nu doar pe blog:))!As vrea sa pot da un clic,iar afara sa ninga,sa ninga!Tot astazi m-am trezit sperand ca poate peste noapte cativa fulgi mai indraznet au pornit calatoria spre Pamant… insa am fost asa dezamagita sa ajung la geam si sa vad ca nici macar ceata nu era )!O sa ma duc la somn si poate macar in vis voi alerga in zapada …
Pana una alta… Noapte Buna!
Inceput de decembrie
Era decembrie,seara.Mirosea atat de tare a Craciun,iar ei se iubeau sub luna plina, care ii lumina cat sa isi poata intalni buzele. Paseau imbratisati pe cararea inzapezita,in care stelele,vesnice felinare,martore la iubirea lor le aratau drumul prin intuneric.Era atat de tarziu,dar ei nu incetau sa se priveasca…Ea palida si putin ragusita,el zambaret si plin de rosata in obraji.
“De ce ma iubesti,de ce nu pleci?”Ii spune ea,dupa ce i-a gustat buzele cu aromo de portocala.
“Cum?Cum sa plec,Unde sa plec?Doar stii ca Te iub…”
“Opreste-te nu o mai sune!Simt ca trebuie sa ne oprim! Sunt prea dependenta de tine!”O lacrima inghetata ii aluneca pe obraz.El o ia de mana si o priveste induiosat…
“NU,nu o sa te las!Uita-te la steaua noastra…Straluceste prea puternic ca sa se stinga acum!”
“Stii ca sunt atat de bolnava…!Ple…”O saruta puternic,imbratisand-o!
“Pana cand moartea ne va despartii… Mai ti minte?NU PLEC fara tine! Ai incredere in noi si vom trece peste orice!”Cu ochii in lacrimi ea ii multumeste pentru ca o ridica din momentele de neincredere, de cadere …. Fulgii incep sa invadeze Planeta Albastra,iar cei doi isi continua drumul in tacere, iubindu-se parca mai mult si mai mult! Mirosul de portocale se simtea tot mai puternic in jurul ei..Sunt ferici!Timpul trece si trece…Steaua lor inca straluceste si astazi!
Opreste-te!
Prin aerul greu al serii aud in soapta cuvintele tale.Miroase atat de tare a Craciun,incat nu ma pot concentra la ceea ce spui.Nu vad decat bradul care asteapta hainele de iarna.Orasul pare atat de calm…probabil oamenii s-au speriat de frig si s-au ascuns sub plapuma.Tu continui sa vorbesti, sa imi spui planurile tale…planurile noastre…. De ce nu vrei sa te opresti?Ideile pe care le ai nu le pot inghiti,sunt atat de multe si atat de complicate…M-am saturat de planuri ,cred ca ar trebui sa ne gandim doar la prezent.NU? Iarasi aud aceeasi placa stricata,ecoul vorbelor tale rasuna atat de puternic…opreste-te sau o sa ma inec.Sunt prea multe lucruri pe care nu vreau sa le cunosc,imi place starea mea de acum.Tot ceea ce imi spui ma face sa ma gandesc la viitor,dar oare v-a exista un viitor?
Asculta si tu cantecul iernii,simte pupicii pe care ii primesti in fiecare seara friguroasa,uita-te cat de tare rosim cand suntem imbratisati de stele,de vant. E atat de minunat sa visezi sub soarele rece al iernii,lasa-te cuprins de ceea ce inseamna spiritul Craciunului.Nu mai spune nimic,haide sa visam.Opteste-te,ia-ti vinul si turta dulce si hai sa ne uitam la cer…
Camera magica
Do you want to dream with me?